hal (haluri), s. n. – 1. Condiție proastă, situație necorespunzătoare. – 2. (Înv.) Nenorocire. – 3. (Rar) Posibilitate, mijloc. – Mr. halà, megl. al. Tc. hal (Șeineanu, II, 198; Lokotsch 790; Ronzevalle 80), cf. ngr. χάλι, alb. hal, bg., sb. hal. În tc. lipsește nuanța depreciativă, care apare în toate limbile balcanice. Vezi definitia »

PATRONÁL, -Ă adj. 1. referitor la patroni, format din patroni. 2. referitor la ziua numelui cuiva. (< fr., engl. patronal) Vezi definitia »

SINCIPITÁL, -Ă adj. care ține de sinciput. (< fr. sincipital) Vezi definitia »

PERIDENTÁL, -Ă adj. Situat în jurul dintelui. [Cf. fr. péridental]. Vezi definitia »

DIGITÁL², -Ă adj. (electron.; despre semnale) prin cifre sau numere; (despre aparate, dispozitive, sisteme) care măsoară, prelucrează, stochează asemenea semnale. (< engl. digital) Vezi definitia »