CÚRCĂ, curci, s. f. Femela curcanului; p. ext. curcan. ◊ Curcă bronzată = rasă de curci crescută și în țara noastră, cu greutate corporală mare. ◊ Expr. A fi (sau a sta, a umbla) ca o curcă plouată (sau beată) = a fi (sau a sta, a umbla) abătut, dezorientat, zăpăcit. Nici curcă, nici curcan, se spune despre cel care nu are o situație precisă. Râd și curcile = e din cale-afară de caraghios. – Din bg. kurka. Vezi definitia »

ENTIMÉMĂ s. f. 1. silogism prescurtat, în care una dintre premise sau concluzia nu sunt exprimate explicit. 2. figură de stil constând în exprimarea gândului printr-o contradicție sau sub forma unei concluzii. (< fr. enthymème, gr. enthymema) Vezi definitia »

DELIBÁȘĂ, delibași, s. m. (În evul mediu, în epoca fanariotă) Șeful gărzii domnești, căpetenia deliilor. – Din tc. delibașa. Vezi definitia »

CABÁNIȚĂ, cabanițe, s. f. (Înv.) Manta scumpă, bogat împodobită, purtată de domnitor sau de boieri la solemnități. – Din bg., scr. kabanica. Vezi definitia »

SEMICONSOÁNĂ, semiconsoane, s. f. Sunet intermediar între vocală și consoană, cu însușiri comune amândurora; semiconsonantă; semivocală. – Din fr. semi-consonne. Vezi definitia »