VOCABULÁR s. n. 1. totalitatea cuvintelor unei limbi; lexic. ♦ ~ activ = totalitatea cuvintelor folosite în mod curent de cineva; ~ pasiv = totalitatea cuvintelor specifice unei limbi pe care vorbitorii nu le utilizează decât accidental. ◊ totalitatea cuvintelor caracteristice limbii unei epoci, a unui domeniu de activitate, a unui stil, scriitor etc. 2. dicționar de proporții reduse; glosar. 3. (inform.) mulțime de simboluri cu care se pot forma cuvinte. (< fr. vocabulaire, lat. vocabularium) Vezi definitia »

BRĂZDÁR, brăzdare, s. n. Fierul plugului care taie brazda. – Din brazdă + suf. -ar. Vezi definitia »

VEȘMÂNTÁR¹, veșmântari, s. m. Persoană care îngrijește de veșmintele bisericești. – Din veșmânt + suf. -ar. Vezi definitia »

ANUCLEÁR, -Ă adj. (despre eritrocite) fără nucleu. (< engl. anuclear) Vezi definitia »

aurár /eyrir/ s.m. Monedă divizionară din Islanda, a suta parte dintr-o coroană. [Pr.: éĩ-rir] (din isl. eyrir < v. norv. = bani < (prob.) lat. aurum = aur) [și AHDEL] Vezi definitia »