débit (-turi), s. n. – 1. Desfacere, vînzare. – 2. Consum. – 3. Debit. – 4. Cheltuială. Fr. débit. – Der. (din fr.) debita, vb. (a vinde, a desface; a încărca; a recita, a rosti ceva); debitant, adj. (persoană care vinde într-un debit); debitor, s. m. (datornic). Vezi definitia »

MUCĂRÍT s. n. (Reg.) Faptul de a mucări. – V. mucări. Vezi definitia »

pășít, pășítă, adj., s.f. (reg.) 1. (adj.) care e făcut cu sărituri peste rândul obișnuit; rar, însăilat. 2. (s.f.) distanță cam de un pas sau de o jumătate de pas. Vezi definitia »

ÎNDUȘMĂNÍT, -Ă, îndușmăniți, -te, adj. (Reg.) Care nutrește dușmănie împotriva cuiva, învrăjbit cu cineva. – V. îndușmăni. Vezi definitia »

LICÍT, -Ă, liciți, -te, adj. Care este îngăduit, încuviințat de lege; legal. – Din fr. licite, lat. licitus. Vezi definitia »