CĂRĂTÓR, cărători, s. m. Persoană care cară ceva; spec. hamal. – Căra + suf. -ător. Vezi definitia »

AEROMOTÓR, aeromotoare, s. n. Motor eolian. – După fr. aéromoteur. Vezi definitia »

năpăditór, năpăditóri, s.m. (înv.) invadator, năvălitor, cotropitor. Vezi definitia »

RĂRIȘÓR, -OÁRĂ, rărișori, -oare, adj. (Adesea adverbial) Diminutiv al lui rar; răricel. – Rar + suf. -ișor. Vezi definitia »

RĂZUITÓR, -OÁRE, (1) răzuitoare, s. n. (2, 3) răzuitori, s. f. 1. S. n. Unealtă folosită la răzuirea lemnului sau a unor piese de metal. 2. S. f. Răzătoare. 3. S. f. Unealtă cu care se răzuiesc diferite obiecte (pentru a le curăța). ♦ Mașină cu care se îndepărtează radiculele de pe bobul de orez încolțit. ♦ Unealtă în formă de târnăcop mic sau de sapă cu care se curăță noroiul, gheața etc. adunate între șinele și contrașinele unui pasaj de nivel. [Pr.: -zu-i-] – Răzui + suf. -itor. Vezi definitia »