TRIÉNIU s. n. (Rar) Interval de trei ani. [Pr.: tri-e-] – Din lat. triennium. Vezi definitia »

ciuríu (ciuríuri), s. n. – (Arg.) Cuțit, pumnal. țig. čuri (Graur 139), cf. țig. sp. churi (Besses 66), it. cerino (Battisti, II, 868), fr. chourin, germ. Tschuri. Vezi definitia »

PÁLIU¹ s. n. 1. mantie la vechii greci, dintr-o fâșie de stofă dreptunghiulară care se drapa în jurul corpului. 2. bandă de lână albă cu cruci negre, pe care papa o poartă pe deasupra veșmintelor pontificale. 3. răsfrângere a tegumentului care căptușește cochilia gasteropodelor; manta (3). 4. cortexul cerebral (care acoperă creierul ca o manta). (< lat., fr. pallium) Vezi definitia »

ierlíu, ierlíe, adj. (reg., înv.) indigen, pământean. Vezi definitia »

COLÚVIU s. n. material detritic din dezagregarea rocilor sub acțiunea agenților fizici și transportat la distanță mică de la locul de formare. ( Vezi definitia »