pâslăreásă, pâslărése, s.f. (înv.) persoană care fabrică pâslă. Vezi definitia »

CAPELÍNĂ s.f. 1. Coif medieval de metal care acoperă și ceafa, purtat de pedestrași. 2. Bandaj chirurgical de cap. [< fr. capeline]. Vezi definitia »

CHICÍURĂ (‹ bg.) s. f. Fenomen hidrometeorologic manifestat prin depunerea de granule de gheață albicioasă și poroasă, formate prin sublimarea vaporilor de apă, pe obiecte subțiri (ramuri, conductori aerieni etc.) în condiții de timp calm sau cu vînt slab cu ceață și cu temperaturi sub -15 ºC. Vezi definitia »

APICOLÍZĂ s.f. 1. Operația de turtire a vîrfului unui plămân. 2. Leziune a vârfului rădăcinii dentare, datorită de obicei unor infecții cronice parodontale. [< fr. apicolyse, cf. lat. apex – vârf, gr. lysis – disociere]. Vezi definitia »

CLAVÍCULĂ, clavicule, s. f. Fiecare dintre cele două oase anterioare ale centurii scapulare care (la mamifere) se articulează cu sternul si cu omoplatul. – Din lat. clavicula, fr. clavicule. Vezi definitia »