Hârmui, vb. tranzitiv, reflexiv. IV 1. (La animale) A dezlâna, a destrăma, a sfașia blana unui animal. Ex: Pisica a fost hârmuită de câini. 2. (Despre oameni și animale) A se încăiera, a se hârjoni, a se ciondăni, a se hărțui. Ex: S-au hârmuit toată noaptea. 3. (Referitor la stofe) A zdrențui, a ferfenți, a rupe, a găuri, a flenduri, a jerpeli. Ex: Ce-s cu pantalonii aștia hârmuiți? Trims de Alexandru & Marin Vezi definitia »

albăstrui s. m. invar. (iron.) lucrător al Securității, al poliției politice comuniste Vezi definitia »

RECONSTRUÍ vb. IV. tr. A construi din nou; a reface pe baze noi. ♦ (Fig.) A reconstitui. [P.i. -iesc, conj. -iască. / cf. fr. reconstruire]. Vezi definitia »

TIHUÍ, tihuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A huidui. Vezi definitia »

ETUÍ s.n. Cutiuță (de piele, de carton) în care se păstrează un aparat mic, ochelarii etc. [Pron. -tüi, pl. -iuri. / < fr. étui]. Vezi definitia »