PORÚNCĂ, porunci, s. f. 1. Dispoziție (orală sau scrisă) dată de către o autoritate sau de către o persoană cu autoritate și care trebuie executată întocmai; ordin, decizie, hotărâre. ◊ Loc. adv. (Rar) De poruncă = prin constrângere, în silă. ◊ Expr. (Înv.) A avea (pe cineva) sub (sau la) porunca sa = a avea (pe cineva) la dispoziția sa, sub comanda sa. ♦ (Cu valoare de imperativ) Poruncește! porunciți! ♦ (Reg.) Ordin de chemare în armată. 2. (Înv.) Comunicare de interes public, făcută de o autoritate comunală. 3. (În religia creștină; în sintagma) Cele zece porunci = decalogul. 4. (Înv. și pop.) Lege morală; învățătură, precept. [Var.: (reg.) poróncă s. f.] – Din porunci (derivat regresiv). Vezi definitia »

LEZÉNĂ s.f. Element aplicat pe marginile panourilor, ramelor etc., cu rol de susținere, acoperire sau decorare. ♦ Pilastru plat și îngust pe fața unui zid și care nu are bază sau capitel. [< fr. lésène]. Vezi definitia »

Persoană care consideră sexul feminin ca fiind inferior celui masculin atât din punct de vedere fizic, psihic cât și al capacităților intelectuale, manifestând o atitudine de desconsiderare față de femei. Vezi definitia »

CIZELÚRĂ s.f. (Rar) Ornament, înfloritură migăloasă și artistică făcută prin cizelare. [< fr. ciselure]. Vezi definitia »

COSECÁNTĂ, cosecante, s. f. Funcție trigonometrică a unui unghi, egală cu secanta trigonometrică a unghiului complementar. – Din fr. cosécante. Vezi definitia »