prăvălie, prăvălii s. f. (glum.) prohab. Vezi definitia »

ELECTROSIDERURGÍE s. f. ansamblu de procedee ale siderurgiei prin curentul electric ca sursă de căldură. (< fr. électrosidérurgie) Vezi definitia »

URANOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul cerului. [Gen. -iei. / cf. germ. Uranologie]. Vezi definitia »

bărbíe (bărbíi), s. f. – Parte a feței formată de proeminența maxilarului inferior, barbă. Lat. *barbilia (Pușcariu 184; Tiktin; DAR), cf. it. barbiglio, sp. barbilla. Cuvîntul rom. poate fi der. intern. Cuvînt generalizat (ALR, 34). – Der. bărbiță, s. f. (bavețică). Vezi definitia »

ECHIPARTÍȚIE s. f. 1. repartizare egală a unei substanțe, forțe etc. între diversele componente ale unui tot. 2. ipoteză potrivit căreia datele se repartizează uniform în interiorul fiecărei clase a unei serii statistice. (< fr. équipartition) Vezi definitia »