PLISC, pliscuri, s. n. 1. Partea anterioară, lunguiață și cornoasă, a gurii păsărilor; cioc, clonț. ♦ Fig. (Peior.) Gură (la om). 2. P. anal. Capătul ascuțit sau lunguieț, în formă de cioc, al unui obiect; vârf. 3. Compus: pliscul-cocorului (sau -cucoarei) = mică plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori roșii sau albe și cu fructul ascuțit ca un cioc de barză (Erodium cicutarium). – Et. nec. Vezi definitia »

PEHLIVĂNÉSC, -EÁSCĂ, pehlivănești, adj. (Înv. și fam.) Care se referă la pehlivani, de pehlivan. – Pehlivan + suf. -esc. Vezi definitia »

DOBITOCÉSC, -EÁSCĂ, dobitocești, adj. 1. Care aparține dobitoacelor, privitor la dobitoace. 2. De dobitoc (2), specific unui dobitoc. – Dobitoc + suf. -esc. Vezi definitia »

BĂNĂȚENÉSC, -EÁSCĂ, bănățenești, adj. Bănățean. – Bănățean + suf. -esc. Vezi definitia »

PLUGĂRÉSC, -EÁSCĂ, plugărești, adj. Privitor la plugar sau la plugărie; de plugar sau de plugărie; specific plugarului. – Plugar + suf. -esc. Vezi definitia »