șleáthă (-te), s. f. – 1. Nobilime poloneză. – 2. Ceată, camarilă, grup. Pol. szlactha, din v. germ. slahta › germ. Geschlecht, cf. it. schiatta (Miklosich, Fremdw., 129; Cihac, II, 398). – Der. șleathici, s. m. (aristocrat polonez), din pol. szlachcic, înv.; șlethicie, s. f. (înv., noblețe). Vezi definitia »

SUBTÉMĂ s. f. temă care derivă și se subordonează unei teme principale. (< sub- + temă) Vezi definitia »

CHÍSELIȚĂ, chiselițe, s. f. Fiertură de fructe sau de anumite legume (știr, lobodă etc.). ♦ Fig. Amestec din care nu se mai alege nimic; terci. ◊ Expr. A face (pe cineva) chiseliță = a bate zdravăn. – Din bg., scr. kiselica. Vezi definitia »

BĂNUȚĂ, Ion (1914-1987, n. Siliștea, jud. Argeș), poet român. Lirică socială și un ciclu de „Panorame”, încercînd surprinderea ipostazelor lumii și ale omului („Panorama efemeridelor”, „Panorama duhului meu”). Vezi definitia »

NIVELÉTĂ s.f. Aparat de verificat suprafața pavajului. [< fr. nivelette]. Vezi definitia »