târșág s.n. și m. (reg.) 1. asociere, tovărășie; taifas, voie bună. 2. (s.m.) tovarăș de drum, ortac. Vezi definitia »

–FAG Element secund de compunere savantă cu semnificația „mâncător”, „consumator”. [< fr. -phage, it. -fago]. Vezi definitia »

LÁNDTAG s. n. 1. (în evul mediu) adunarea reprezentanților pe stări în principatele germane. 2. (în Germania până în 193⁴ și în Austro-Ungaria) organul reprezentativ al puterii. 3. (în Germania și Austria) organul legislativ suprem al landurilor; dietă. 4. parlamentul în Liechtenstein. (< germ. Landtag) Vezi definitia »

PRIBEÁG, -Ă, pribegi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care merge din loc în loc fără a avea o țintă sau o treabă precisă; hoinar; străin. ♦ (Om) refugiat, fugar, emigrant. 2. Adj. Singur, izolat, răzleț. – Din sl. prĕbĕgŭ. Vezi definitia »

pribeág (pribeágă), adj. – 1. Rătăcitor, hoinar. – 2. Dezrădăcinat, exilat. – Var. Mold. pribag. Sl. prĕbĕgŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 40), cf. slov., mag. pribeg, „fugar”. – Der. pribegi, vb. (a rătăci, a emigra); pribegie, s. f. (exil, părăsire voită a locului natal). Vezi definitia »