CRESTĂTÚRĂ, crestături, s. f. 1. Semn făcut prin tăiere, prin crestare; tăietură. 2. (La pl.) Procedeu al artei populare de ornamentare a lemnului prin cioplire, scrijelare sau crestare, folosit la elementele arhitectonice, la piesele de mobilier, la unelte și obiecte de uz casnic etc. – Cresta + suf. -ătură. Vezi definitia »

ÎNCEPĂTÚRĂ, începături, s. f. (Înv.) Început, origine. – Începe + suf. -ătură. Vezi definitia »

PIUNÉZĂ s.f. Cuișor cu o floare foarte mare la un cap, folosit pentru fixat desene, planșe etc. [Pron. piu-ne-, var. pioneză s.f. [< fr. punaise]. Vezi definitia »

citiríșcă s.f. sg. (reg.) desiș pipernicit de ger,vânturi și zăpadă, în zona pădurii de molid. Vezi definitia »

ENDOSMÓZĂ s.f. (Fiz.) Fenomenul de trecere a unui lichid printr-o membrană din mediul exterior acesteia în spațiul mărginit de ea. [< fr. endosmose, cf. gr. endon – înăuntru, osmos – împingere]. Vezi definitia »