PĂDURĂRÍT s. n. 1. Ocupația pădurarului, viața de pădurar; pădurărie¹. 2. (Rar) Silvicultură. 3. (Înv.) Impozit plătit de proprietarii de pădure. – Pădure + suf. -ărit. Vezi definitia »

PRĂJÍT¹ s. n. Faptul de a (se) prăji. – V. prăji. Vezi definitia »

STUFÍT s. n. Material termoizolant confecționat din tulpini uscate de stuf așezate paralel, presate și legate sub formă de panouri. – Din stuf. Vezi definitia »

ACONÍT s.m. (Bot.) Plantă cu florile albastre și cu frunzele de un verde-închis; (pop.) omeag. [< fr. aconit, cf. lat. aconitum]. Vezi definitia »

LICÍT, -Ă adj. legal, permis, îngăduit de lege. (< fr. licite, lat. licitus) Vezi definitia »