CHINOLOGÍE ({s} gr. kynos „cîine” + logos „studiu”) s. f. Ramură a zootehniei avînd ca obiect creșterea, îngrijirea și dresajul cîinilor, precum și ameliorarea raselor lor; canicultură. Vezi definitia »

slăbíe¹, slăbíi, s.f. (înv.) 1. (pop.) slăbiciune, debilitate fizică. 2. (reg.) anemie. 3. lipsit de tărie morală, de energie și de fermitate în acțiuni. 4. deprindere rea, cusur, defect, meteahnă, nărav, patimă, viciu. 5. (reg.) lipsă (de avere), nevoie, neavere, sărăcie. Vezi definitia »

IZOMETROPÍE s. f. ametropie egală la ambii ochi. (< fr. isométropie) Vezi definitia »

HEMATOCITOLOGÍE s. f. parte a hematologiei care studiază celulele sangvine. (< fr. hématocytologie) Vezi definitia »

SCIENTOLOGÍE s. f. Scientică. [Pr.: sci-en-] – Din fr. Scientologie, engl. Scientology. Vezi definitia »