Definita cuvantului onoare
ONOÁRE s.f. 1. Cinste; integritate morală, probitate, corectitudine. ♦ De onoare = a) onest; b) care angajează cinstea, demnitatea cuiva. 2. Renume, faimă, bună reputație. ♦ A face onoare cuiva = a onora. 3. Mândrie, demnitate. 4. Cinste, favoare. 5. Castitate, pudoare (la femei). [Gen. -iei, var. onor s.n. / < lat. honor, cf. fr. honneur, it. onore].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu onoare
INSERÁRE, inserări, s. f. Acțiunea de a insera și rezultatul ei; anunț, informație într-un jurnal; inserție (1). – V. insera. Vezi definitia »
SUFOCÁRE s.f. Faptul de a (se) sufoca; sufocație. [< sufoca]. Vezi definitia »
STRĂPÚNGERE, străpungeri, s. f. Acțiunea de a străpunge și rezultatul ei; perforare. – V. străpunge. Vezi definitia »
ANCHILOZÁRE, anchilozări, s. f. Faptul de a (se) anchiloza. – V. anchiloza. Vezi definitia »
DISCREDITÁRE s. f. Faptul de a (se) discredita; compromitere. – V. discredita. Vezi definitia »