Definita cuvantului onoare
ONOÁRE s.f. 1. Cinste; integritate morală, probitate, corectitudine. ♦ De onoare = a) onest; b) care angajează cinstea, demnitatea cuiva. 2. Renume, faimă, bună reputație. ♦ A face onoare cuiva = a onora. 3. Mândrie, demnitate. 4. Cinste, favoare. 5. Castitate, pudoare (la femei). [Gen. -iei, var. onor s.n. / < lat. honor, cf. fr. honneur, it. onore].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu onoare
PRELEVÁRE s.f. Acțiunea de a preleva și rezultatul ei; prelevație. [< preleva]. Vezi definitia »
FORÁRE s.f. Acțiunea de a fora și rezultatul ei; foraj. [< fora]. Vezi definitia »
INSUBORDONÁRE s. f. nesupunere la ordine; neascultare; indisciplină. (după fr. insubordination) Vezi definitia »
PENDULÁRE s.f. Acțiunea de a pendula și rezultatul ei; oscilare. [< pendula]. Vezi definitia »
VINDECÁRE, vindecări, s. f. Acțiunea de a (se) vindeca și rezultatul ei; însănătoșire. ◊ Loc. adj. Fără vindecare = incurabil. – V. vindeca. Vezi definitia »