Definita cuvantului ontologie
ONTOLOGÍE s.f. 1. Ramură a filozofiei având drept obiect existența ca atare, trăsăturile și principiile comune oricărei existențe. ♦ Teorie speculativă despre esențele sau principiile ultime ale tuturor lucrurilor. 2. Latură a materialismului dialectic care se referă la determinările și la structura realității obiective. [Gen. -iei. / < fr. ontologie, cf. gr. on – ființă, logos – studiu].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu ontologie
glosoplastíe s.f. Operație de refacere a limbii diforme sau distruse. (< engl. glossoplasty) Vezi definitia »
-OÉCIE elem. „plantă, individ vegetal”. (< fr. -oécie, cf. gr. oikia, casă, locuință) Vezi definitia »
propedíe s.f. (înv.) primele elemente de învățătură; studiu pregătitor; parte introductivă a unui studiu. Vezi definitia »
PODNÓJIE, podnojii, s. f. 1. (Înv.) Perniță sau preș pus sub picioare pentru a le feri de frig. ♦ (Reg.) Ștergătoare de picioare din papură. 2. (Pop.) Fiecare dintre cele două pedale așezate în partea de jos a războiului de țesut, cu ajutorul cărora se schimbă ițele; p. ext. sforile cu care sunt legate aceste pedale. [Var.: (reg.) podnójă s. f.] – Din sl. podnožije, bg. podnoga, scr. podnožje, rus. podnožje, ucr. podnižžja. Vezi definitia »
MARCHETĂRÍE s.f. Procedeu de decorare a mobilelor, care constă în a incrusta pe suprafața acestora mici bucăți de placaj, de fildeș etc. pentru a obține un decor geometric sau chiar un tablou; lucrare decorativă astfel obținută. [Gen. -iei. / < fr. marqueterie]. Vezi definitia »