SPĂTÁR², spătari, s. m. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Dregător la curtea domnească care purta la ceremonii sabia și buzduganul domnului, iar mai târziu avea comanda cavaleriei. ◊ Mare spătar = comandant suprem al armatei în lipsa domnului. – Din ngr. spathários. Vezi definitia »

PRESTELÁR, -Ă adj. dinainte de a se fi format stelele. (< fr. préstellaire, engl. prestellar) Vezi definitia »

BIȘTÁR, biștari, s. m. (Arg.; mai ales la pl.) Bani. Vezi definitia »

ESTUÁR s.n. Gură foarte largă și adâncă, în formă de pâlnie, a unor fluvii, prin care acestea se varsă în mare. [Pron. -tu-ar, pl. -re, -ruri. / < fr. estuaire, cf. lat. aestuarium < aestus – flux]. Vezi definitia »

BILUNÁR, -Ă adj. Care se face sau apare de două ori pe lună; bimensual. [< bi- + lunar, după fr. bimensuel]. Vezi definitia »