Definita cuvantului slujitoresc
slujitorésc, slujitoreáscă, adj. (înv.) 1. care aparține slujitorilor, servitorilor; privitor la slujitori, de slujitori. 2. soldățesc. 3. care aparține călărașilor și dorobanților, privitor la călărași și dorobanți. 4. care aparține subalternilor marilor dregători domnești de la curte.

Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu slujitoresc
COPILĂRÉSC, -EÁSCĂ, copilărești, adj. 1. Al copilului1, specific sau propriu copilului1; privitor la copil1. 2. Fig. (Despre manifestări ale omului) Lipsit de maturitate, nechibzuit, naiv. – Copil1 + suf. -ăresc. Vezi definitia »
OMENÉSC, -EÁSCĂ, omenești, adj. 1. Care aparține omului sau genului uman, privitor la om sau la genul uman, propriu înfățișării sau firii omului; de om; uman. ◊ (Substantivat, n.) Omenescul unei situații.Așezare omenească = denumire pentru sat, comună, oraș. 2. Care aparține omului de rând. 3. (Înv. și pop.) Prietenos, binevoitor; blând. ♦ Convenabil, rezonabil. ♦ (Despre limbă) Inteligibil, clar. – Om + suf. -esc. Vezi definitia »
SEIMENÉSC, -EÁSCĂ, seimenești, adj. (Înv.) Care aparține seimenilor, privitor la seimeni. – Seimen + suf. -esc. Vezi definitia »
spazmoticésc, spazmoticeáscă, adj. (înv.) spasmodic, convulsiv. Vezi definitia »
VRĂJMĂȘÉSC, -EÁSCĂ, vrăjmășești, adj. Vrăjmaș; al vrăjmașului. – Vrăjmaș + suf. -esc. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z