nătărâncă adj. f. (reg.) prostănacă, toantă, neghioabă, nătăroaică. Vezi definitia »

înghebejeálă s.f. (reg.) v. înghebejire. Vezi definitia »

MANÍTĂ s. f. 1. substanță organică cu gust dulce, în rășina de frasin și în unele ciuperci, cu acțiune laxativă. 2. boală a vinului datorată manitei (1). (< fr. mannite) Vezi definitia »

CADÉNȚĂ, cadențe, s. f. 1. Mișcare ritmică și uniformă; ritm. ◊ Loc. adv. În cadență = cu mișcări repetate la intervale egale. ♦ Numărul de lovituri pe care o armă de foc le trage pe minut. ♦ (Fiz.) Frecvență; viteză de repetare a unui fenomen. 2. Succesiune ritmică a unor unități poetice (picioare, silabe) accentuate, care produc un efect auditiv armonios. ♦ Succesiune de armonii care produc impresia unei încheieri într-o compoziție muzicală. 3. Pasaj mai mare de virtuozitate solistică dintr-un concert instrumental, interpretat fără acompaniament. – Din fr. cadence, it. cadenza. Vezi definitia »

FITOGEOSFÉRĂ s.f. Suprafața terestră ocupată de plante. [Pron. -ge-o-, pl. -re. / cf. gr. phyton – plantă, ge – pământ, sphaira – sferă]. Vezi definitia »