PRAGMÁTIC, -Ă, pragmatici, -e, adj. 1. Referitor la pragmatism; bazat pe pragmatism. 2. (Înv.; în expr.) Istorie pragmatică = prezentare istorică care se ocupă numai de succesiunea evenimentelor politice și militare, fără a ține seama de complexul economic și cultural al dezvoltării societății. Sancțiune pragmatică = (în țările din apusul Europei) decret de stat privitor la o importantă problemă laică sau bisericească. – Fr. pragmatique (< gr.). Vezi definitia »

ZIARÍSTIC, -Ă I. adj. de ziar; specific presei. II. s. f. profesiunea de ziarist; gazetărie, jurnalistică. (< ziarist + -ic) Vezi definitia »

MONÓDIC, -Ă adj. (muz.) specific monodiei; pe o singură voce. (< fr. monodique) Vezi definitia »

PÚBLIC, -Ă I. adj. 1. care privește tot poporul, aparține întregii națiuni. ◊ care poate fi folosit de toată lumea. ◊ (despre persoane) care ocupă o funcție de stat. 2. care are loc în fața unei adunări de oameni. 3. care vine de la colectivitate, la care participă întreaga colectivitate. II. s. n. 1. colectivitate mare de oameni; mulțime. 2. totalitatea persoanelor care asistă la un spectacol, la o conferință. (< lat. publicus, fr. public) Vezi definitia »

GALVANOPLÁSTIC, -Ă adj. Referitor la galvanoplastie; obținut prin galvanoplastie. [< fr. galvanoplastique]. Vezi definitia »