Definita cuvantului căina
căiná (-néz, -át), vb. – 1. A compătimi. – 2. (Refl.) A se plînge, a se tîngui. Sl. kajati sę (› căi), probabil prin intermediul part. kajanŭ (Cihac, II, 37; DAR; cf. Iordan, BF, VI, 150 și 175, unde îl consideră de origine expresivă. După Gamillscheg, Rom. Germ., II, 251, din gepid. qainôn). – Der. cainic, adj. (lamentabil, de compătimit).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu căina
ANA (ANNE) BOLEYN [búlin] (1507-1536), regină a Angliei. A doua soție a lui Henric VIII (din 1533), din ordinul căruia a fost decapitată. Mama Elisabetei I. Vezi definitia »
ANNÓNA s. f. 1. (în Roma antică, în perioada imperiului) obligație a populației de a aproviziona orașele și armata. 2. (în Imperiul Bizantin) tain al soldaților. (< lat. annona) Vezi definitia »
ZORZONÁ, zorzonéz, vb. I. (Var.) Înzorzona. (cf. zorzoană) Vezi definitia »
GHILOTINÁ, ghilotinez, vb. I. Tranz. A executa pe cineva prin decapitare cu ghilotina. – Din fr. guillotiner. Vezi definitia »
basina Vezi definitia »