Definita cuvantului căina
căiná (-néz, -át), vb. – 1. A compătimi. – 2. (Refl.) A se plînge, a se tîngui. Sl. kajati sę (› căi), probabil prin intermediul part. kajanŭ (Cihac, II, 37; DAR; cf. Iordan, BF, VI, 150 și 175, unde îl consideră de origine expresivă. După Gamillscheg, Rom. Germ., II, 251, din gepid. qainôn). – Der. cainic, adj. (lamentabil, de compătimit).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu căina
HACANÁ adv. (Arg.; la comparativ) Mai la o parte, în lături. [Var.: acaná adv.] – Din țig. hacana. Vezi definitia »
hrana, sursa de energie Vezi definitia »
PUNCȚIONÁ vb. tr. a face o puncție. (< fr. ponctionner) Vezi definitia »
DOñA DÓ-NIA/ s. f. titlu cu care spaniolii se adresează femeilor. (< sp. doña) Vezi definitia »
ÎNCRÂNCINÁ vb. I. v. încrâncena. Vezi definitia »