Definita cuvantului calafat
calafát (-turi), s. n. – Cîlți îmbibați cu catran cu care se astupă crăpăturile navelor. Tc. kalafat „călăfătuire”, sau ngr. ϰαλαφίτης, ambele din it. calafatare (Roesler 594; Lokotsch 720; Ronzevalle 129); cf. fr. calfeutrer, sp. calafatear, și, pe de altă parte, bg. kalafat. Sec. XVII; a dat numele orașului Calafat. – Der. cal(a)fătui, vb. (a astupa cu calafat găurile).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu calafat
DEMODÁT, -Ă adj. Învechit, perimat; care nu mai este la modă. [Cf. fr. démodé]. Vezi definitia »
CHERAT- v. cer1-. Vezi definitia »
PLACÁT2, -Ă, placați, -te, adj. 1. (Despre elemente de construcție, obiecte etc.) Care are suprafața acoperită cu un strat de alt material (de calitate superioară). 2. (Despre jucătorii de rugbi) Oprit (prin imobilizare cu mâinile) să pătrundă spre poarta adversă. – V. placa. Vezi definitia »
ACROMÁT, -Ă adj., s. n. (sistem optic) acromatic. (< fr. achromat, germ. Achromat) Vezi definitia »
BĂRBAT (sec. 13), voievod român. Frate cu Litovoi. Înfrînt și luat prizonier de oastea regelui ungur (c. 1277), s-a răscumpărat în schimbul unei importante sume de bani. Vezi definitia »