Definita cuvantului călăuză
călăúză (-ze), s. f. – Ghid. – Var. călăuz, s. m. Mr., megl. călăuz. Tc. kila(v)uz (Șeineanu, II, 76; Meyer 167; Lokotsch 1276); cf. ngr., alb. kaljaus(ë),, bg., sb., pol. kalauz, mag. kaláusz. Este unul din puținele cuvinte care aparțin f. prin formă și m. prin sens, cum sînt: calfă, catană, sentinelă. – Der. călăuzi, vb. (a conduce, a îndruma); călăuzitor, adj. (care călăuzește).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu călăuză
întâmpinătúră s.f. (înv.) 1. întâmpinare. 2. boală de oameni (durere cumplită de cap, cu vâjâieli, cu pocnituri în urechi; junghiuri la toate încheieturile corpului; lumbogo, sciatică, reumatism poliarticular). 3. boală de vite. Vezi definitia »
scrivitúră, scrivitúri, s.f. (reg.) smiorcăit, plângăreț, plângăcios. Vezi definitia »
RATIÉRĂ, ratiere, s. f. Dispozitiv la războiul mecanic de țesut, cu ajutorul căruia se ridică și se coboară ițele pentru formarea rostului. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. ratière. Vezi definitia »
OFRÁNDĂ s. f. 1. jertfă adusă unei divinități. 2. (fig.); dar, cadou, omagiu. ◊ ajutor oferit celor săraci. (< fr. offrande) Vezi definitia »
ENANTIOBIÓZĂ s. f. simbioză între două, ori mai multe organisme vegetale sau animale, cu relații antagonice. (< fr. énantiobiose) Vezi definitia »