SPĂCÉL, spăcele, s. n. (Reg.) Obiect de îmbrăcăminte femeiască, asemănător cu ia. – Din spate + suf. -ic-el. Vezi definitia »

FLAGÉL I. s. n. 1. (ant.) bici; mănunchi de nuiele cu care era bătut cineva. 2. (fig.) nenorocire mare, dezastru, calamitate, boală. II. s. m. 1. filament mobil, la unele protozoare și spermatozoizi, la unele celule ori gameți (la alge) ca organ de locomoție. 2. tulpină secundară, uneori floriferă. ◊ ramură filiformă (la briofite). (< fr. flagelle, lat. flagellum) Vezi definitia »

a trage un tighel expr. (vulg. – d. bărbați) a avea un contact sexual. Vezi definitia »

a sădi sămânța în tunel expr. (er.) a ejacula în vaginul partenerei de sex. Vezi definitia »

slugerél, slugeréi, s.m. (înv.) ajutor al slugerului. Vezi definitia »