múced (múcedă), adj. – Mucegăit. – Var. (înv.) mucid. Lat. mūcĭdus (Pușcariu 1113; Candrea-Dens., 1158; REW 5711), cf.v. it. muzzo, prov. muide, fr. moite. – Der. mucezi, vb. (a face mucegai); mucezeală, s. f. (mucegai); mucegai (var. mucigai), s. n. (un fel de ciupercă, Mucar mucedo; boșorog), din mucezi ca putregai din putrezi, cf. ucigaș din ucide (Tiktin; după Pușcariu 1115 și Pușcariu, Dacor., VII, 478; der. ca it. moccicaglia; după Pascu, Suf., 200, din muced cu suf. -aie); mucegăios, adj. (plin de mucegai); mucegăi, vb. (a prinde mucegai). Vezi definitia »

PATRUPÉD, -Ă adj., s.n. (Animal) cu patru picioare; tetrapod. [După lat. quadrupes, fr. quadrupède]. Vezi definitia »

LIED, lieduri, s. n. Compoziție muzicală (vocală) cu caracter liric, făcută pe textul unei poezii scurte. [Pr.: lid] – Din germ. Lied. Vezi definitia »

red sea Vezi definitia »

AÉD, aezi s. m. Poet-cântăreț din Grecia antică. – Fr. aède (< gr.). Vezi definitia »