păducél (păducéi), s. m. – 1. Scaiete (Crataegus oxyacantha). – 2. Rîie a oilor. – 3. Mîncărime sau furnicătură pe tălpile picioarelor. – Mr. piducl’aș, megl. piduțel. Lat. *peducellus „sarcopt”, în loc de peducullus (Pușcariu 1239; Candrea-Dens., 1305; REW 6349; Pușcariu, Dacor., VII, 479), cf. it. pedicello „viemișor”. Numele de spin se explică prin usturimea produsă de fructul său. Scriban îl explică prin credința populară că ar provoca furnicătură; dar e vorba de o etimologie populară. – Cf. păduche. Vezi definitia »

LISTÉL s.n. 1. (Arhit.) Mulură care încadrează o altă mulură (mai mare). ♦ Suprafață plană care separă canelurile unei coloane. 2. Cercul proeminent de la circumferința monedelor. [< fr., engl. listel, cf. it. listello]. Vezi definitia »

DUȘMĂNÉL, dușmănei, s. m. (Rar) Diminutiv al lui dușman. Vezi definitia »

HIDROCÉL s. n. epanșament seros într-o tunică vaginală. (< fr. hydrocèle) Vezi definitia »

HEMATOCÉL s.n. Tumoare formată prin acumulare de sânge într-un țesut sau organ. [< fr. hématocèle, cf. gr. haima – sânge, kele – tumoare]. Vezi definitia »