HĂUÍT, hăuituri, s. n. Răsunet prelung, ecou; hău². [Pr.: hă-u-] – V. hăui. Vezi definitia »

trușnít, -ă, trușníți, -te, adj. (reg.) arțăgos. Vezi definitia »

PENATIPARTÍT, -Ă adj. (Despre frunze penate) La care diviziunile trec de jumătatea limbului, fără să atingă axa frunzei. [< fr. pennatiparti, cf. lat. penna – pană, partitus – împărțit]. Vezi definitia »

SUCÍT², -Ă, suciți, -te, adj. 1. Răsucit în jurul lui însuși sau în jurul a ceva printr-o mișcare continuă și în același sens. ◊ Expr. Că-i sucită, că-nvârtită, se spune când cineva caută să se eschiveze de la ceva. 2. Care are corpul sau o parte a corpului întoarsă într-o parte. ♦ Scrântit, luxat. 3. Strâmb, încovoiat. ♦ (Despre drumuri) Cu multe cotituri. ♦ (Rar) În formă de spirală. 4. Fig. (Despre oameni) Care nu este sau nu se poartă ca toată lumea; ciudat, aiurit; (despre manifestările oamenilor) care exprimă, trădează ciudățenie. ♦ Care se opune bunului-simț; nepotrivit, nefiresc. – V. suci. Vezi definitia »

ștrăifuít, -ă, (reg.; despre drumuri forestiere) prevăzut cu traverse de lemn. Vezi definitia »