tărăbói (-oíuri), s. n. – Zarvă, gălăgie, larmă. Origine incertă, probabil expresivă. S-a propus ceh. tarabiti se „a face zgomot” (Cihac, II, 401); tarabă (Tiktin); alb. tërboj „a turba” (Capidan, Dacor., III, 763). Nici una din aceste soluții nu pare posibilă. Vezi definitia »

BĂLTÓI, băltoaie, s. n. Baltă (mare); băltău. -Baltă + suf. -oi. Vezi definitia »

țipói s.m. (reg.) ardei iute; țipar. Vezi definitia »

arzói, arzoáie, arzói, arzoáie, adj. (înv.) aprins, înfocat Vezi definitia »

PURCÓI s. n. v. porcoi. Vezi definitia »