MUCĂRÍT s. n. (Reg.) Faptul de a mucări. – V. mucări. Vezi definitia »

ACOLÍT, -Ă, acoliți, -te, subst. 1. S. m. și f. Persoană care urmează, care ajută pe cineva (într-o acțiune, într-un domeniu de activitate). ♦ Părtaș, complice la o uneltire (criminală). 2. S. m. Slujitor de rang inferior din clerul catolic, având atribuții legate de cult. – Din fr. acolyte. Vezi definitia »

troenit ,inghetat ,nins Vezi definitia »

TURCÍT, -Ă, turciți, -te, adj. Care a adoptat limba, obiceiurile și, în special, religia turcilor. – V. turci. Vezi definitia »

plotogărít, plotogărítă, adj. (reg.) 1. (despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) plin de petice; cârpit. 2. (despre oameni) îmbrăcăminte sau încălțăminte cu obiecte peticite; zdrențuros. Vezi definitia »