PLICTISÍT, -Ă, plictisiți, -te, adj. 1. Care este stăpânit de plictiseală (1), care exprimă sau manifestă plictiseală. 2. Enervat, agasat, supărat. – V. plictisi. Vezi definitia »

AUTOZÍT s. m. făt dezvoltat, în caz de monștri dubli, capabil de a trăi independent, deosebit de cel parazit. (< fr. autosite) Vezi definitia »

arhimandrít (arhimandríți), s. m. – Călugăr ortodox cu slujbă înaltă pe lîngă un episcop; adesea este și stareț al unei mănăstiri. Ngr. ἀρχιμανδρίτης, de la μάνδρα „mănăstire” în parte prin intermediul sl. archimandritŭ (Murnu 7). – Der. arhimandrie, s. f. (titlu de arhimandrit), din ngr. ἀρχιμανδρεία. Vezi definitia »

AGALMATOLÍT s. n. (GEOL.) Varietate dură de pirofilit. Vezi definitia »

ZBÂRNÂÍT, zbârnâituri, s. n. Zbârnâire. – V. zbârnâi. Vezi definitia »