sărád (săráduri), s. n. – 1. (Înv.) Ghirlandă. – 2. Șiret, cordon, firet. Ngr. σειράδιον „cordon” (Scriban). Legătura cu germ. Zierat „podoabă” (Tiktin) pare mai puțin probabilă. Sec. XVII. – Der. sărădui, vb. (a garnisi, a împodobi). Vezi definitia »

gad s. m. – (Trans.) Animal, gînganie, lighioană. Sl. gadŭ (DAR). Cuvînt rar. – Der. gadină, s. f. (animal, lighioană), din sl. gadinŭ (Miklosich, Lexicon, 125; Cihac, II, 112), cf. bg. gadin, pol. hadina, rus. gadina; gădinete, s. f. (Olt., sărbătoare de iarnă, care se ține pentru a îndepărta primejdia venirii lupilor); gîdiuță, s. f. (rar, șoarece), dim. de la gad. Vezi definitia »

CAMARÁD, -Ă, camarazi, -de, s. m. și f. Tovarăș de arme, de clasă, de studii; coleg; p. ext. prieten. – Din fr. camarade. Vezi definitia »

vad s. n., pl. vadúri Vezi definitia »

PICOFARÁD s.m. (Electr.) Unitate de măsură a capacității electrice, egală cu a bilioana parte dintr-un farad; micromicrofarad. [Pl. -azi. / < germ. Picofarad]. Vezi definitia »