ALĂMÂIOÁRĂ, alămâioare, s. f. (Reg.) Gutuie. [Pr.: -mâ-ioa-] – Alămâie + suf. -ioară. Vezi definitia »

BREÁSLĂ (‹ sl.) s. f. 1. (În evul mediu) Asociație de meșteșugari de aceeași branșă, care se supun unei discipline colective în scopul apărării și promovării intereselor lor economice și de altă natură. B. au apărut în Europa apuseană în sec. 9-10, iar pe teritoriul României mai tîrziu (în Transilvania în sec. 14, în Țara Românească și Moldova în sec. 16). 2. Nume dat organizațiilor profesionale, formate din muncitori și patroni, în timpul dictaturii regale (1938-1940). 3. Meserie. Vezi definitia »

GASTROENTEROCOLÍTĂ s.f. Inflamație a mucoasei stomacului, intestinului subțire și a colonului. [Pron. -tro-en-. / < fr. gastro-entérocolite]. Vezi definitia »

nutritúră s.f. (înv.) 1. nutrire, nutrit. 2. hrană. Vezi definitia »

scofeleálă, scofeléli, s.f. (reg.) scotocire, cotrobăire. Vezi definitia »