REMAIÉRE s.f. Acțiunea de a remaia și rezultatul ei; remaiaj. [Pron. -ma-ie-. / < remaia]. Vezi definitia »

EMULSIONÁRE, emulsionări, s. f. Acțiunea de a emulsiona și rezultatul ei. [Pr.: -si-o-] – V. emulsiona. Vezi definitia »

COAFÁRE s.f. Acțiunea de a coafa; coafat. [< coafa]. Vezi definitia »

FIÉRE s. f. 1. Lichid amar, de culoare galbenă-verzuie, secretat de ficat; bilă1. ◊ Expr. A vărsa fiere, se zice despre o persoană plină de necaz, de ciudă, de mânie (care se manifestă cu violență). ♦ Fig. Amărăciune, supărare, necaz. 2. (Și în sintagma bășica fierii) Vezicula biliară. ◊ Expr. A-i crăpa (sau plesni) cuiva fierea (de necaz) = a fi necăjit, mânios, invidios etc. la culme. 3. Compus: fierea-pamântului = a) plantă erbacee medicinală cu flori roșietice, rar albe, cu gust amar (Erythraea centaurium); b) plantă erbacee inferioară, cu talul târâtor, având pe partea inferioară rudimente de frunză (Marchantia polymorpha); fiere-de-urs = numele a doi arbuști tropicali și mediteraneeni din care se extrage saburul; a) arbust înalt de 3-4 m, cu frunze mari și flori violacee dispuse într-un spic (Aloë ferox); b) arbust înalt de 1 m, ramificat, cu frunze dispuse în rozetă (Aloë succotrina). – Lat. *fele (= fel). Vezi definitia »

NUTUÍRE, nutuiri, s. f. Acțiunea de a nutui. [Pr.: -tu-i-]. – V. nutui. Vezi definitia »