REȘEDÍNȚĂ, reședințe, s. f. Sediul unei autorități sau al unei persoane (oficiale); localitate sau clădire în care se află acest sediu. ◊ Loc. adj. De reședință = care servește drept sediu unei autorități sau unei persoane. – Din fr. résidence (după ședință). Vezi definitia »

BANDÚLĂ s.f. (Mar.) Frânghie lungă, cu o greutate de lemn la un capăt, care ajută la prinderea și la tragerea parâmelor grele. [< it. bandola]. Vezi definitia »

CONTRAEXPERTÍZĂ s.f. Expertiză făcută spre a verifica o expertiză anterioară. [Cf. fr. contre-expertise]. Vezi definitia »

BUMÁȘCĂ, bumăști, s. f. (Înv.) Bancnotă (rusească). – Din rus. bumajka. Vezi definitia »

ZAHARÓZĂ s. f. substanță cristalizată, albă, dulce, din fructoză și glucoză, care se găsește în tulpina, rădăcina și fructele unor plante. (< fr. saccharose) Vezi definitia »