LOTERÍE, loterii, s. f. Joc de noroc care constă în emiterea unor bilete prevăzute cu numere sau combinații de numere, dintre care, prin tragere la sorți, unele sunt declarate câștigătoare, dând dreptul posesorilor lor la premii în bani, în obiecte de valoare etc.; loto (2). ♦ Fig. Hazard, noroc, baftă. – Din fr. loterie. Vezi definitia »

BAZOFOBÍE s. f. teamă patologică de a merge, de a cădea din mers. (< fr. basophobie) Vezi definitia »

TEOGONÍE s. f. 1. (în religiile politeiste) reprezentare mitologică despre originea și genealogia zeilor. 2. totalitatea divinităților unui popor. (< fr. théogonie) Vezi definitia »

OMONIMÍE s. f. faptul, însușirea de a fi omonim; situație în care se află două sau mai multe cuvinte omonime. (< fr. homonymie) Vezi definitia »

PEDIPLANÁȚIE s.f. (Geol.) Procesul de formare a unei pediplene. [< fr. pédiplanation]. Vezi definitia »