PREEXISTÉNȚĂ s. f. faptul de a preexista; existență anterioară. ◊ doctrină filozofică sau religioasă care admite existența sufletului înainte de cea a corpului, precum și reîncarnarea sufletelor. (< fr. préexistence) Vezi definitia »

VÂJIETÚRĂ s. f. v. vâjâitură. Vezi definitia »

leórbă s.f. (reg.) laur, dafin, usturoiță. Vezi definitia »

LOCOTENÉNȚĂ, locotenențe, s. f. (Înv.) Funcția de locțiitor. ◊ (În epoca modernă, în Țara Românească și în Moldova) Locotenență domnească = organ administrativ-politic care ținea locul domnitorului și exercita atribuțiile acestuia; căimăcămie. – Din it. locotenenza. Vezi definitia »

matúlă, matúle, s.f. (reg.) 1. ceată de pescari, pescuind cu unelte străine, în asociere cu proprietarul lor. 2. năvod. Vezi definitia »