TOREÚTICĂ s. f. Arta de a sculpta, cizela și asambla lemnul, aurul și fildeșul în antichitatea greacă; p. ext. artă a sculpturii în bronz. – Din fr. toreutique. Vezi definitia »

PIANÍNĂ s.f. Pian mai mic care are coardele așezate vertical. [Pron. pia-. / < fr., it. pianino, germ. Pianino]. Vezi definitia »

AUTOHIPNÓZĂ s. f. hipnoză provocată de subiectul însuși. (< germ. Autohypnose) Vezi definitia »

POMIȘOÁRĂ, pomișoare, s. f. (Bot.; rar) Coacăz. ♦ Coacăză. – Pom + suf. -ișoară. Vezi definitia »

TROPOSFÉRĂ s.f. Strat inferior al atmosferei terestre, până la 10-11 km, în care se produc fenomenele meteorologice obișnuite. [< fr. troposphère, cf. gr. tropos – schimbare, sphaira – sferă]. Vezi definitia »