jogăreán, jogăréni, s.m. (reg.) tăietor cu joagărul; jogărar. Vezi definitia »

DECÁN, -Ă, decani, -e, subst. 1. S. m. și f. Membru al corpului profesoral universitar însărcinat cu conducerea unei facultăți; grad deținut de această persoană. 2. S. m. Persoană (aleasă dintre avocați) care conducea baroul avocaților. 3. S. m. Persoana cea mai în vârstă sau cu vechimea cea mai mare în anumite corpuri constituite. 4. S. m. (În biserica anglicană) Conducător al unui colegiu de preoți, al unei instituții religioase sau al unui local de cult. Decanul de Canterbury. 5. Decurion. – Din lat. decanus, germ. Dekan. Vezi definitia »

HESSIÁN s. n. Țesătură de iută cu legătură de pânză, folosită în tapițerie, la confecționarea sarcinilor și ca ambalaj. [Pr.: -si-an] – Din fr. hessian. Vezi definitia »

LEVIATÁN, leviatane, s. n. (Text.) Agregat pentru spălarea industrială a lânii. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. léviathan. Vezi definitia »

CANAAN (Țara Făgăduinței) 1. Numele biblic în ebraică al Palestinei. 2. (În antic.) Reg. situată în Orientul Apropiat, între M. Mediterană și rîul Iordan, locuită în sec. 14-12 î. Hr. de triburile israelite. Vezi definitia »