HORITÚRĂ, horituri, s. f. (Reg.) Rotocol mare de fân, adunat din poloage¹ ori risipit din căpițe ca să se usuce; horiște. – Hori + suf. -tură. Vezi definitia »

PIONEFRÍTĂ s. f. nefrită purulentă. (< fr. pyonéphrite) Vezi definitia »

bufniță, bufnițe s. f. 1. prostituată. 2. femeie urâtă. Vezi definitia »

MEDÚZĂ s.f. 1. Ființă fabuloasă, închipuită ca o femeie cu șerpi în loc de păr. 2. Animal marin celenterat, cu corpul gelatinos în forma unei ciuperci. [Cf. fr. méduse < Meduza – una din Gorgone]. Vezi definitia »

VIVARÍSTICĂ s. f. arta creșterii animalelor mici în vivarii. (< germ. Vivaristik) Vezi definitia »