BOLOMÉTRU s.n. Instrument foarte sensibil pentru măsurarea intensității radiațiilor electromagnetice, în special a celor din domeniul infraroșu. [< fr. bolomètre]. Vezi definitia »

DECILÍTRU s. m. unitate subdivizionară de măsură pentru volum, a zecea parte dintr-un litru. (< fr. déclitre) Vezi definitia »

TERMOANEMOMÉTRU, termoanemometre, s. n. Aparat pentru determinarea vitezei vântului prin măsurarea rezistenței electrice a unui filament încălzit. [Pr.: -mo-a-] – Din fr. thermo-anémomètre. Vezi definitia »

RÁSTRU s. n. Ansamblul liniilor (orizontale) în care este descompusă o imagine de televiziune. – Cf. germ. Raster. Vezi definitia »

CATETOMÉTRU s. n. instrument pentru determinarea exactă a diferențelor de înălțime dintre două niveluri. (< fr. cathétomètre) Vezi definitia »