BUTÓN s.n. 1. Piesă care, prin apăsare, transmite comanda pentru o acțiune mecanică sau electrică. ♦ Fus încastrat cu un capăt în corpul unei piese în mișcare circulară, excentric față de axa de rotație a acesteia, care servește ca legătură de articulație într-un mecanism. 2. Mică papulă, bubuliță pe piele. // s.m. Nasture mobil cu care se încheie gulerul, manșetele etc. ♦ Capsă (1). [Pl. -oane, (s.m.) -oni. / < fr. bouton]. Vezi definitia »

FOTOTELEFÓN s. n. sistem de transmisie a convorbirilor telefonice prin modularea unui fascicul de lumină sau de raze infraroșii. (după fr. phototéléphonie) Vezi definitia »

BETÓN s. n. Material de construcție alcătuit dintr-un amestec de pietriș, nisip, ciment (sau asfalt, var hidraulic etc.) și apă, care după uscare se transformă într-o masă foarte rezistentă. – Fr. béton. Vezi definitia »

BATÓN s. n. bucată (de vanilie, de ciocolată etc.) în formă de bastonaș. (< fr. bâton) Vezi definitia »

ALFATRÓN s. n. Vacuummetru care se bazează pe efectul ionizant al radiației alfa emise de o sursă etalonată. – Din fr. alphatrone. Vezi definitia »