Definita cuvantului căldăraș
căldăráș (căldăráși), s. m. – Botroș (Pyrrhula europaea). Lat. cardellus (Candrea-Dens., 233; REW 1686; DAR); cf. it. cardello (cardelletto, cardelino), fr. chardonneret, „sticlete”. Rezultatul normal, *cărdel, a fost schimbat prin adăugarea suf. -aș și printr-o falsă asociere cu căldare. Această analogie aparentă l-a determinat pe Tiktin să derive numele păsării, de la căldare, ipoteză care pare de asemenea posibilă pentru REW.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu căldăraș
ÎNVÂRTECÚȘ, (2) învârtecușuri, s. n. 1. (În sintagma) Ineluș-învârtecuș = numele unui joc de copii în care unul dintre jucători trebuie să ghicească la cine se găsește un inel care trece din mână în mână. 2. (Rar) Întortochetură. [Var.: (reg.) învârticúș s. n.] – Învârteci (înv. „a învârti” < învârti) + suf. -uș. Vezi definitia »
BORȘ, borșuri, s. n. Zeamă acră preparată din tărâțe de grâu, de secară sau de sfeclă de zahăr fermentate în apă; p. ext. ciorbă preparată cu această zeamă. ◊ Expr. A-i sufla (cuiva) în borș sau a sufla în borșul cuiva = a se amesteca (neîntrebat) în treburile cuiva. (Fam.) A mânca borș = a minți. A-i da (cuiva) borșul = a-i țâșni cuiva sângele din nas. A se face borș = a se înfuria. ♦ (Arg.) Sânge. – Din rus., ucr. borșci. Vezi definitia »
BRESLÁȘ, breslași, s. m. 1. Membru al unei bresle (1). 2. (Înv. și reg.) Meseriaș; p. ext. slujbaș. 3. (Înv.) Soldat care făcea parte dintr-o breaslă (4).- Breaslă + suf. -aș. Vezi definitia »
săbáș, săbáșe și săbáșuri, s.n. (reg.) 1. mod în care se prezintă cineva. 2. comportament, comportare, purtare; obicei, deprindere. 3. (în forma: sabaș) origine. 4. (art. sg.) numele unui dans popular cu lăutari; melodie după care se execută acest dans. Vezi definitia »
GLÁDIȘ, gladiși, s. m. V. glădici. Vezi definitia »