Definita cuvantului căli
călí (călésc, călít), vb. – 1. A oțeli. – 2. A întări, a consolida, a oțeli. – 3. A găti (mai ales varză), punînd să fiarbă cu untură de porc și slănină. – 4. (Refl.) A se ameți, a se chercheli. – Mr. călescu „a încăli; a sătura; a îmbăta”; megl. călit, adj. Sl. kaliti „a răcori, a modera” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Lexicon, 280; Cihac, II, 38); cf. bg. kaljă, slov. kaliti. Conev 76 derivă cuvîntul rom. direct din bg. – Der. căleală, s. f. (oțelire, călit; stare sufletească; beție); călitură, s. f. (oțelire).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu căli
poșicălí, poșicălésc, vb. IV (reg.) a pierde timpul cu lucruri mărunte. Vezi definitia »
GUGIULÍ, gugiulesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. V. giugiuli. Vezi definitia »
zdrelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrelíse, imperf. 3 sg. zdreleá; conj. prez. 3 să zdreleáscă Vezi definitia »
MACCHIAIÓLI s. m. pl. grup de pictori italieni din Florența, din sec. XIX, care cultivau o pictură apropiată de cea a impresioniștilor. (< it. macchiaioli) Vezi definitia »
sfălí, sfălésc, vb. IV refl. (reg.) a se făli. Vezi definitia »