Definita cuvantului caliciu
calíciu (calícii), s. n. – 1. Învelișul extern al florii. – 2. Vas liturgic, potir. Fr. calice. În terminologia ecleziastică se aude de obicei acel u consonantic, care nu se aude ca termen botanic; în plus, acesta din urmă are pl. caliciuri.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu caliciu
MEZOTÓRIU s. n. veche denumire a două elemente radioactive, unul izotop al radiului, iar celălalt al toriului. (< fr. mésothorium) Vezi definitia »
cazmagíu, cazmagíi, s.m. (înv.) lucrător cu cazmaua. Vezi definitia »
MEGATÉRIU s.m. Mamifer uriaș din era cuaternară, mai mare decât elefantul. [Pron. -riu. / < fr. mégathérium, cf. gr. megas – mare, therion – fiară]. Vezi definitia »
ELÓGIU, elogii, s. n. Discurs prin care este preamărit cineva; laudă deosebită adusă cuiva, apreciere foarte favorabilă. – Din fr. éloge, it. elogio. Vezi definitia »
culturagiu, culturagii s. m. (pub., peior.) fals om de cultură; persoană care afișează interes pentru cultură doar din dorința de a obține profituri materiale. Vezi definitia »