Definita cuvantului călimară
călimáră (călimắri), s. f. – Vas mic în care se ține cerneala. – Var. (Mold.) călămar, megl. călămar, călimară. Ngr. ϰαλαμάρις sau ϰαλαμαριά (Densusianu, Rom., XXXIII, 275; DAR); cf. tc., alb., bg., sb. kalamar. Sec. XVII, este pop.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu călimară
ȘEDÍTĂ s. f. exploziv detonant pe bază de clorat de potasiu sau de sodiu și de dinitrotoluen. (< fr. cheddite) Vezi definitia »
GARÁNȚĂ s. f. plantă erbacee cu flori albe-gălbui în ciorchini, a cărei rădăcină conține o materie colorantă roșie, pentru vopsitul fibrelor textile; roibă. (< fr. garance) Vezi definitia »
TÚNDRĂ s. f. formațiune vegetală din regiunea subarctică, din mușchi, licheni, ierburi și arbuști pitici. (< fr. toundra, rus. tundra) Vezi definitia »
BRAMBUREÁLĂ, brambureli, s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) bramburi; dezordine, debandadă; bramburire. – Bramburi + suf. -eală. Vezi definitia »
TORACENTÉZĂ s.f. (Med.) Puncție pleurală, făcută în scop explorator sau terapeutic; toracocenteză. [< fr. thoracentese, cf. gr. thorax – torace, kentesis – înțepătură]. Vezi definitia »