CHEMOSINTÉZĂ, chemosinteze, s. f. Fenomen prin care organismele vii folosesc, în sintezele organice, energia chimică rezultată prin oxidarea unor substanțe minerale; chimiosinteză. – Din germ. Chemosynthese. Vezi definitia »

tuturígă, tuturígi, s.f. (reg.) 1. roată. 2. rotulă. Vezi definitia »

matroană, matroane s. f. 1. (peior.) femeie în vârstă și grasă. 2. proprietara unui bordel. Vezi definitia »

FĂRÂMÍCĂ, fărâmici, s. f. (Pop.) Fărâmiță. – Fărâmă + suf. -ică. Vezi definitia »

CRÍZĂ, crize, s. f. 1. Manifestare a unor dificultăți (economice, politice, sociale etc.); perioadă de tensiune, de tulburare, de încercări (adesea decisive) care se manifestă în societate. ♦ Lipsă acută (de mărfuri, de timp, de forță de muncă). 2. Moment critic, culminant, în evoluția care precedă vindecarea sau agravarea unei boli; declanșare bruscă a unei boli sau apariția unui acces brusc în cursul unei boli cronice. Criză de apendicită. ♦ Tensiune, moment de mare depresiune sufletească, zbucium. – Din fr. crise. Vezi definitia »